La fiecare cateva batai de inima simt ca trebuie sa descriu, definesc altfel pagina de fata:


Doar aici, in pantecul matern al pamantului, gravitatia nu imi mai zdrobeste inima, plamanii, sufocandu-ma. Simt pulsul organic al lumii de deasupra, lume in care zilnic cutez sa pasesc.
Prin notitele mele surprind fiecare bataie de inima, vibratie, traire. Creez astfel, incet, incet, o harta a vietii care ma va aduce inapoi in imbratisarea linistii launtrice atunci cand ma voi rataci.
Si, cunoscandu-ma, prevad ca mi se va intampla in nenumarate randuri... :)


SAU

Voi scrie cel mai probabil in momentele mele de sensibilitate. Despre superficialitatea, goliciunea, nimicnicia fiecarui lucru. Despre fobia fata de ziua de luni. Despre revelatiile existentiale dinspre drumul spre casa.

SAU


OF. IUI. <3 ! :-? x_x :-j :x :s ... :)

joi, 7 iunie 2012

Retrospectiva sparta

















 adevarul e ca nici macar atunci

 cand nu stiu o prob la testul de mate,
cand dau cu capul de usa de la baie cu holul plin,                                        
cand slitzul meu are rau de inaltime si imi dau seama
numai dupa ce l-am plimbat prin tot orasul nu
ma arat asa, nu ma duc la fund elegant, fara a rosi...                                  
mai degraba arat....                                                                          ...asa     ^
<sa nu dea Domnu' sa ma apuce iara poftele.
copiii mici sunt >
toti inocenti, buni, zambitori. pana se adapteaza la viata si devin pradatori.

< <3




<uite de aia nemtii sunt ordonati, au mult timp liber si isi vand hainele la second in Romania. Pentru scapa de orice nu le mai trebe si recicleaza...

< (oftat)

< TRU.

<Doamne, da'mi puterea.

< Auci. :(

<unii chiar nu pricep. :)

< lunea.

<lunea, martea, miercurea, vinerea, sambata. duminica nu, sunt cu ai mei.

< niciodata nu am fost un pescar bun. 


<eu la tabla in ora de mate.

< niciodata nu lasa garda jos. nici cand porti papuci de casa.

< eu, fragila, pierduta, cand vine vorba de mersul autobuzelor in Brasov

< hai ca la mine mai mere. da, pa bune, sunt unii care nici nu au o ambitie, o, o, o, imaginatie ca sa iasa la un suc vineri la 9. :l. io stau bine.

< (oftat)

< x_x

<uneori mana de ajutor pe care o dai cu atata implicare e uitata undeva, aruncata, ca e prea grea ca sa fie data inapoi. Fuck those of them.

< macar incerc sa gandesc pozitiv.

< cica daca iti repeti niste idei optimiste in cap, te afecteaza la nivelul subconstientului si in cele din urma se materializeaza.

< asta ajuta dupa testul la mate.

< uneori cartile pur si simplu ma... prind.

< unii o cer.

<(oftat luuung)

< i lost my sense of humour.

< 3 pe lista pestisorului auriu.

< mai, asa-i ca odinioara imi curgea viata prin vene? acum is ok. :) am sange apa, asa, detoxifiat, fara coloranti artificiali( relatii false )

< acolo, undeva impregnat pe tzeasta craniana.

< aw. bitter-sweet.


< ne, ne, ne. nu e asa de simplu. nici cu papatul ciocolatii, nici cu invocarea unor contacte demult abandonate in agenda telului.

< arrrrgh.

^

< of, era si pt asta un cantec.

<floricele pe campii, parfumate de tampiti.

< adevarul e ca eu imi decorez zilele cum vreau. si camera mea ar putea merge pe conceptul asta daca R ar dormi la pres.

< (oftat)

< we're all in this togheter. 


< cat il ubesc eu pe uratul meu Andy.<3




IEEEI. A VENIT VARA.

sâmbătă, 28 aprilie 2012


Magda Isanos - Vis Vegetal

As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra
ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna
sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face
cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe
frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca
usoara sa-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele
cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de
aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de
ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si
luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma femeie sa
fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si
pamânt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si
senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare
mana,
As incepe
sa
zambesc.




miercuri, 11 aprilie 2012




...soare.aproape nu imi vine a crede.nu va dura mult, sunt sigura.dar ma voi bucura de cat am. uitasem cum se simte...


joi, 29 martie 2012

IF - Rudyard Kipling

"
IF


If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowancefor their doubting too;


If you can wait and not be tired of waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise.


If you can dream - and not make thoughts
  your master;
If you can think - and not make thoughts
  your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same.


If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:


If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;


If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: 'Hold on!'.


If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch,
if neighter foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;


If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!
"

Acum cativa ani, poezia lui  Kipling, 'If', a fost votata poemul vaforit al Marii Britanii.
Votul meu ar fi fost acelasi.

duminică, 18 martie 2012

sunt urata. proasta. n-am simtul umorului. ca sa nu-mi fie sila de mine ma ignor. 



cineva mi-a spus azi ca se simte exact ca in liceu. ca e la fel de dezordonata, simte la fel, arata la fel. ca sufletul e acelasi. m-a debusolat. total. 
mi-am scapat telefonul in supermarket si acum nu mai merge. nici nu am pe cine suna ca sa ma scoata din starea asta. ma consum singura. 






o sa rad peste vreo 2 ani daca o sa am chef sa citesc post'ul asta, nu?

vineri, 9 martie 2012

... nimic.


Mi-am pierdut orice speranta.
E o dezordine completa. Am idei si scenarii in cap care ar putea umple anii de liceu. Dar nu am cu cine, cand sa le impart. Toti sunt atat de normali. Numai eu sunt complexa si visatoare, copil. M-am resemnat. Am avut o revelatie in ora de mate, dupa o pauza in care nimeni nu rade, toti stau  in bancile lor, multumiti liceul, care nu are amintiri si care recunoaste asta numai pe vreun blog, sub identitatea unui anonim.   Ha, am scris-o, am acceptat in sfarsit astcu vietile lor sentimentale mediocre( caci pana la urma existenta lor e polarizata de mediile lor din catalog maxime) ,incuiati in uniforme si intr-o decrepitudine ce ii face nici sa nu se gandeasca la o posibila bataie nevinovata cu creta, o gluma, ceva, orice. Am inceput o idee si nu am terminat-o. Nici nu o sa incep un alineat. Pentru ca nu sunt in stare sa imi impart gandurile in idei, nu are rost, tot pierduta intr-un neant in jurul caruia gravitationeaza agale, asa, fara vreo axa chestii. Chestii ca garderoba de anul trecut ce mi-a ramas mica dar pe care, fiind atat de indiferenta de ce zice lumea, nu imi fac timp sa o innoiesc, mail-urile necitite, temele nefacute, ritualul meu intrerupt al cremei hidratante. Si simt mereu ca vreau sa fac un dus, dar si baia e plina de chestiile mele pe care nu am unde sa le pun pentru ca nu e deloc bine compartomentat apartamentul. Asa, revenind pe undeva mai sus. Am avut o revelatie( mi-e si rusine sa o spun, scriu, whatever ): am sa fiu una dintre acele persoane careia nu i-a placut a. In fine, mi-am inghitit nodul in timpul orei de mate incercand sa reiau sirul explicatiilor profei( fara succes, desigur ) si in pauza m-am agatat incercand sa par macar atasata de o colega ca sa trec mai usor pe coridoarele unde aia mari comenteaza orice boboc ce li se pare mai vulnerabil, victima sigura. Dar scoala nu e universul meu, dar scriu mai mult despre ea pentru ca nu trebuie sa va povestesc eu filmele si serialele pe care le vad acasa. Nu, fotoliul meu ( care e, in schimburi, umeras si/sau suport de carti ) e universul meu in care ma izolez pana nu imi mai simt vreo parte din corp.
E 4 aproape dimineata. Ma pun si eu sa dorm. A da, va trebui sa dau uitarii randurile astea, pentru ca gandurile noptii sunt cei mai periculosi dusmani. Dar daca apar si peste zi, oricand, oriunde, nu inseamna ca sunt de fapt esenta?
Mi-am luat plapuma si perna si m-am pus pe covorul din sufragerie. M-am trezit cu bunica'mea azi in apartament si nu mai am loc in pat. Si sunt amabila si toate cele dar miroase a batran. Nu-mi place. Daca racesc pe covor in noaptea asta, asta e.
Pa...


Am scris mic. Initial ma gandisem sa sterg postul. Mai sta aici numai pentru ca stiu ca, pe undeva pe la 4 dimineata intr'una din zilele trecute chiar credeam in ce am scris aici... Ar fi ca si cum m-as nega pe mine, eu care imi impun sa accept fetele si punctele de vedere ale altora. Sunt atat de instabila. Dar il las aici...

Uneori mi-e rusine de pagina de fata. E dezordonata. Ca mine. Nu ma concentrez pentru a scrie 'what i do really mean'. :l Ma simt uneori incapabila. Trebuie sa ma declick'ez si sa ma pun la punct. Dar nu acum...

Dar cand...? ... ! ... :(